Doua justificari au fundamentat - retrospectiv - alegerea acestei teme ca un prim pas pe tarimul descoperirii celuilalt. Descoperirea Americii mai intii, sau, mai curind, a americanilor, reprezinta fara doar si poate intilnirea cea mai uluitoare din istoria noastra. In „descoperirea" celorlalte continente si a altor populatii nu gasim cu a- devarat un asemenea sentiment de stranietate radicala: europenii nu au ignorat niciodata cu desavirsire existenta Africii, a Indiei sau a Chinei; amintirea este in acest caz totdeauna prezenta, inca de la origini. Este adevarat ca Luna se afla si mai departe decit America, dar astazi stim ca nu este vorba de o intii ni re adevarata, ca descoperirea nu implica acelasi gen de surprize: pentru a fotografia o fiinta vie de pe Luna, un cosmonaut trebuie sa se aseze in fata aparatului, iar prin costumul sau nu se intrevede decit un singur reflex, cel al unui pamintean. Indienii din America, in schimb, sint foarte prezenti la inceputul secolului al XVI-lea, dar despre ei nu se stie nimic, chiar daca, fapt previzibil, asupra fiintelor nou descoperite se proiecteaza imagini si idei privind alte populatii indepartate (plansa 1). Niciodata intilnirea nu va mai atinge o asemenea intensitate, daca acesta este cuvintul potrivit: secolul al XVI-lea a fost martorul celui mai mare genocid din istoria umanitatii.
Magda Jeanrenaud Boeken
