Marin Preda Volgorde van de boeken (chronologisch)

Marin Preda a scris, în fond, un roman pe care n-aş putea să-l numesc altfel decât romanul unei mari conştiinţe. Conştiinţa, întâi, a unui mare prozator care judecă fără părtinire, fără mistificaţie, o istorie în care forţele se confruntă în chip dramatic; conştiinţa, apoi, a unui erou care crede în puterea spiritului şi în mitul fericirii prin dragoste. Destinul îl loveşte de mai multe ori, însă înfrângerile nu-l împing spre negaţia valorilor şi nu-i sălbăticesc sufletul.

Romanul are forma unei largi confesiuni, fiind scris la persoana I, prin care personajul principal, Victor Petrini, își reconstituie existența, încercând să-i afle sensul acesteia. A cunoscut mai multe experiențe erotice (Nineta, Caprioara, Matilda, Suzy) și, din diferite motive, a eșuat în toate. A studiat filozofia și, tânăr asistent, avea în față o strălucită carieră universitară, ambiționând să creeze o nouă gnoză și compunând un eseu despre Era ticăloșilor. S-a căsătorit cu Matilda (creând incertitudine în prietenia sa cu Petrica Nicolau, căruia aceasta îi era soție) și a avut cu ea o fetiță, dar relația conjugală se desfășoară sub semnul unei incompatibilități între cei doi și se degradează foarte repede. Capodopera scriitorului în trei volume, centrată în jurul vieții filosofului Victor Petrini, un fost deținut politic care este obligat să cunoască mediile cele mai joase, mai umile, devenind, printre altele, chiar liderul unei echipe de deratizare.

Victor Petrini atinge, într-o lume confuză, condiţia tragicului, pentru că nu se îndoieşte de puterea spiritului de a rămâne demn şi necruţător în suferinţă. Iubirile şi întâmplările absurde îl aruncă în braţele deznădejdii şi ale oroarei, spiritul îi dă însă forţa să treacă prin ele, nu netulburat, ci neliniştit şi lucid, luciditatea fiind forma demnităţii sale.

Životným príbehom mladého robotníka, človeka nevšednej morálnej čistoty a naivity, nás autor vovádza do prostredia veľkej stavby z počiatkov budovania nového ľudovodemokratického štátu, na ktorom sa hlavný hrdina zúčastňuje so všetkou úprimnosťou a úsilím. Autor robotnícke prostredie neidealizuje, zobrazuje ho bez príkras a cítiť v ňom jeho osobné zaujatie a sympatie. Celý román je vlastne spoveďou s prelínajúcimi sa spomienkami, ktoré rozprávanie pevne skĺbuje v súvislý dej. Chlapec, vyrastajúci na chudobnom predmestí, vymaňuje sa pod impulzom nových čias a priamym zásahom mladého inžiniera zo svojho okolia, rastie, vzdeláva sa, ide vpred. Ženie ho jeho prirodzená túžba po vedomostiach, rozvíjaní a uplatnení vlastných schopností až do chvíle, keď do jeho života zasiahne rušivý moment, v ktorom jeho ideály narazia na drsnú a nepriateľskú realitu. Stroskotáva na všetkých plánoch, v osobnom živote, v spoločenskom a pracovnom uplatnení a zdá sa, že je otrasená i jeho základná viera v život.