Bibliothek Suhrkamp: Neunzehn Rosen

Meer over het boek

În ultimul lui volum de povestiri, apărut în 1980, arta lui Mircea Eliade atinge o esențializare pe care prozatorul a căutat-o în scrierile sale literare dintotdeauna. Dincolo de întâmplări, dincolo chiar de nostalgia evocării, o temă prezentă în multe din prozele sale fantastice dobândește acum o pondere covârșitoare: semnificația actului creator. Personajele nu mai sunt oamenii obișnuiți de altădată, încercați de întâmplări enigmatice și pline de semnificații, ci scriitori, artiști sau matematicieni pe cale să descopere o taină esenţială pentru ei şi pentru omenire. Ele par să nu mai cunoască nicio altă frământare în afară de pătrunderea misterului care se revelează prin intermediul destinului ce le-a fost rezervat. Discuțiile lor pasionate revin obsedant asupra câte unui amănunt, banal în aparență – o vorbă auzită cândva și apoi îngropată în uitare sau o întâmplare fără niciun ecou în viaţa imediată - care revine în miezul cel mai fierbinte al memoriei dovedindu-se înzestrat cu consecințe cosmice.