Marius Daniel Popescu Boeken

De la deschidere, limpede și poignantă, a acestei cronici polifonice, cititorul este cuprins de puterea expresivă și narativă a autorului, evocând inițial scena capitală a adolescenței sale, în ziua în care a fost anunțată moartea accidentală a tatălui său. Modularea vocală a narațiunii, prin intermediul vocii bunicului patern, figură tutelară în contrast cu cea a tatălui dispărut, înscrie această rememorare în fluxul și ritmurile unei adevărate epopei personale în vremea Partidului unic. În această Românie a dictaturii „socialismului real”, descoperim treptat decorul deteriorat și viața cotidiană, cu o galerie de personaje colorate, ale căror vitalitate expansivă colorează și încălzește un univers nuanțat de absurd. Marius Daniel Popescu extrage o substanță romanesque efervescentă, pe care talentul său de romancier o fixează în viziuni de neuitat, precum cea a calului martirizat. În contrapunctul rapsodiilor sale „gitane”, uneori apropiate de transă, se conturează motivul plin de blândețe și delicatețe al vieții prezente a scriitorului, unde fiul disperat se reconstruiește în rolul de tată atent și de „lup” pacificat.